Micoterapia

Micoterapia este terapia cu ciuperci medicinale. (medicamentul viitorului)

Ciupercile conțin polizaharide-β-glucani-triterpene, steroli vegetali, vitamine, fibre, enzime -SOD- și alte ingrediente active importante la nivel celular care fac din ea un aliment și un complement alimentar de mare valoare.

Ciupercile sunt utilizate pe scară largă în domeniul medical: antibiotice, oncologie, parazitologie, cardiologie, dermatologie, endocrinologie, diabetologie, gastroenterologie, ginecologie, hematologie, neuropsihiatrie, pneumologie, otolaringologie, traumatologie, urologie, venerologie etc.

Gemoterapia

Provenind din latină „gemmae”, care înseamnă „mugur”, gemoterapia este o formă de fitoterapie care folosește țesuturile embrionale ale plantei pentru a trata anumite afecțiuni.

O putem defini ca o fitoterapie celulară energetica globală.

Potrivit teoriei, mugurii posedă anumite proprietăți terapeutice superioare celorlalte părți ale plantei mature. Mugurul, fiind un embrion, s-ar părea ca poartă în el potențialul de dezvoltare al plantei, ca și cum ar fi în același timp rădăcină, tulpină, frunze, flori și fructe. El conține de asemenea, concentrații ridicate de elemente active, cum ar fi hormoni, oligoelemente, vitamine, minerale etc.

Aromaterapia

Aromaterapia utilizează compușii aromatici extrași din plante în uleiuri esențiale, în scopuri medicale. Acest lucru îl deosebește de fitoterapie care utilizează toate elementele unei plante.

În anii 1960, Dr. Jean Valnet (1920-1995) a preluat lucrarea lui Gattefossé și a publicat cărți de referință (Aromaterapie, Tratamentul bolilor prin esențe de plante, 1964). Este considerat părintele aromoterapiei moderne.

Ulterior, Pierre Franchomme, cu noțiunea de chemotip, a contribuit la îmbunătățirea identificării principiilor active în extractele utilizate.

La sfârșitul secolului al XX-lea, împreună cu toată farmacognozia, aromoterapia a beneficiat de progrese în metodele analitice, în special cromatografia. Distincția exactă a compușilor aromatici a permis terapeutilor să înțeleagă mai bine mecanismele lor de acțiune și să își perfecționeze prescripția.

Daca ne îndepărtam puțin de conceptul clasic de aromoterapie, extractele aromatice de plante sunt foarte studiate în farmacognosia modernă. Căutarea de noi molecule terapeutice, sinteza moleculelor existente sau limitarea efectelor secundare fac posibilă găsirea multor molecule aromatice în medicamente. Descoperirea paclitaxelului (Taxol) extras din coaja de tisa este un bun exemplu. Acesta a devenit unul dintre medicamentele de bază în tratamentul cancerului mamar.

Fitoterapia

Fitoterapia reprezintă tratamentul pe bază de extracte de plante și ingrediente active naturale. Acest cuvânt provine din limba geaca „fytos” , ceea ce înseamnă plante și terapie – vindecare.

Se bazează pe utilizarea științifică a plantelor. De cele mai multe ori, tratamentele propuse se bazează pe extracte fluide standardizate (EPS), utilizate singure sau în sinergie.

Fitoterapia și medicina modernă sunt apropiate, cu excepția preparatelor chimice sintetice sau a ingineriei genetice, însă majoritatea medicamentelor actuale sunt copii concentrate ale remediilor de origine vegetale. Cu toate acestea, specialiștii consideră că versiunea completă a plantei, totumul este superior  unui singur ingredient activ.

Fitoterapia ca si medicamentele, nu trebuie considerata ca un miracol, ci ca o terapie bazată pe studii clinice. Pentru a prescrie un astfel de produs, avizul unui cadru medical este obligatoriu, iar auto-medicația ar trebui evitata. Într-adevăr, multe soluții de fitoterapie sunt prescrise de medici și înregistrate în dicționarul Vidal (Pytozac, AnxioZen, D-Stress, Expuryil …). Auto-medicația in fitoterapie ridica anumite probleme si interacțiuni medicamentoase.

Principalul avantaj al medicamentelor pe bază de plante este evitarea efectelor secundare, mai ales acutumanța. Cu toate acestea, au fost observate cazuri de afectiuni renale ca urmare a utilizării plantelor sălbatice sub forma de ceaiuri, în special în utilizarea cotidiana. Acesta este motivul pentru care galenicul este o alegere esențială în timpul unui tratament fitoterapeutic.

Medicamentul pe bază de plante este utilizat în medicină pe baza recomandărilor profesioniștilor din domeniul sănătății (doctori, farmaciști, dentiști, moașe, medici veterinari, asistenți medicali, fizioterapeuți etc.).