Nutriterapia

Ce este ?

Nutriterapia este o disciplină medicală destinată:

• Optimizării funcțiilor persoanei sănătoase (energie, memorie, fertilitate …)
• Îmbunătățirii rezistenței sale la agresiuni externe (viruși, bacterii, poluare, stres …)
• Prelungirii vieții sănătoase și prevenirii bolilor acute și cronice
• Creșterii capacitatii unei persoane bolnave de se vindeca sau de a compensa efectele patologiei sale.

Farmacistul nutriterapeut se diferențiază de dietetician si nutriționist prin faptul ca el analizează suferințele pacientului (oboseala, anxietate, depresie, infecția repetitiva …) si bolile sale din punct de vedere biochimic, reușind astfel sa intervină la un nivel foarte detaliat si anume la nivelul molecular.

Genele, alimentația si mediu de viată sunt diferite de la o persoana la alta, iar pentru a le identifica este nevoie de timp si de analize specifice.

Nutriterapeutul poate recurge la modificări in alimentație, la introducerea de complemente alimentare si chiar la eliminarea anumitor produse daca este necesar. Obiectivul lui este sa trateze pe cat posibil deficitele, simptomele si durerile de care suferă pacientul prin recomandări in cea ce privește alimentația acestuia. Nutriterapeutul va recurge la complemente alimentare numai atunci când alimentația normala nu poate furniza cantitățile suficiente pentru tratarea pacientului.

Nutriterapia este bazata pe înțelegerea mecanismelor biochimice din organism, pe biodisponibilitatea, compatibilitatea si sinergia de acțiune a micro nutrimentelor. Primul sau obiectiv este echilibrarea funcțiilor celulare, țesutului si organelor, rezultând in final îmbunătățirea sănătății pacientului. Departe de a fi empirica, nutriterapia se bazează pe cunoștințe de fiziologie, biochimie umana elementara si pe studii clinice făcute in întreaga lume.

In medicina clasica, un diagnostic implica existenta unei boli : deci diagnosticarea se face pe baza unor simptome. Perioada lunga de incubare clinica, biochimica si enzimatica a unei boli este neglijata, fiind considerata de origine fizica sau fără valoare.

Cu toate acestea, absența unei boli nu este un semn de sănătate optimă (L. Pauling). Absența bolii nu echivalează cu sănătatea.
Un dezechilibru nutrițional poate fi la originea multor patologii.

Denutriția este definită ca o stare a deficitului energetic, a proteinei sau a oricărui macro sau micro nutriment în comparație cu nevoile persoanei.

Denutriția poate duce la modificări măsurabile în compoziția corporală sau funcțiile corpului și poate modifica pronosticul tuturor bolilor.

Denutriția poate să apară in urma :

  • Lipsei aportului caloric total
  • Deficientei aportului caloric (dietă, anorexie psihiatrică, depresie sau probleme de deglutiție)
  • Creșterii nevoii (hipermetabolismul în toate sindroamele inflamatorii, hipertiroidismul, termogeneza excesivă în cazul excesului de catecolamine sau sportivi)
  • Pierderii semnificative (boala celiacă, enteropatia exudativă, vărsăturile)

Rolul practicianului

Rolul meu este să caut deficitul sau excesul de micro și macronutrimenți care pot provoca tulburări fiziologice, prin studierea mecanismelor lor biochimice și a biodisponibilității. În același timp, in plus de nutriterapie folosesc de asemenea micoterapie, aromaterapie, gemoterapie și fitoterapie.

Starea de sănătate si de echilibru

  1. Faza initiala

Organismul rămâne capabil să regleze fiecare perturbare

• este o „pierdere a stării de sănătate” simțită ca o stare de rău, o disfuncție, o tulburare. O pierdere de armonie, dar și o proasta adaptare a individului.
• dureri ne asociate cu tulburările biologice (considerate de origine „psihosomatică”): „Este nervos!”
• organismul este capabil să funcționeze „aproape în mod normal” prin consumarea din rezerve sale, fără a manifesta dezechilibre (simptome propriu zise)
• cu toate acestea, există totuși simptome, dar ele nu sunt recunoscute ca atare.

   2. Faza acuta :

Organismul nu mai reușește sa compenseze suficient, deci ajunge într-o incapacitate de a menține starea de echilibru ceea ce duce la tulburări funcționale, care corespund deficiențelor biologice celulare, fără atingerea organelor manifestându-se prin suferința pacienților.

Dacă aceste tulburări nu sunt corijate prin nutriție, semne patologice ca urmare a deteriorării anumitor organe pot apărea si pot fi puse in evidenta printr-un diagnostic medical convențional și, din păcate, logic, vor fi asociate unui tratament alopatic simptomatic neavând nici un raport cu disfuncția celulară putând provoca boli iatrogene (boli cauzate de tratamente medicale necorespunzătoare).

Organismul face apel la sisteme de regulare : reacții inflamatorii, imunitare … Primele simptome clinice: gripă, răceală, gastrită, roșeață, căldură …

A acționa împotriva bolii înseamnă de cele mai multe ori a lupta cu simptomul sau durerea. Pentru aceasta, vom folosi medicamentele „anti”: antidiabetice, antibiotice, antihistaminice, antiinflamatoare, anti-durere, antipiretice …